mai ramai, te rog

Ochii aţintiţi spre tavan, trupul gol, atmosferă de linişte, relaxare. Ea fredonează un cântec, dar în scurt timp se opreşte şi oftează.
-A… B… Ceee? tresare. Wtfff?! Pleacă pleacă pleacă!
Nici o reacţie, nici un răspuns.
-Pe mă-ta! Ce faciii? continuă.
Se ridică într-o suflare din pat, cu plapuma pe lângă corpul fragil si suplu, dar al naibii de sexi, în timp ce el nu se simte nici pe departe stânjenit şi continuă să o privească salivând ca un bou. Deranjată de situaţie, ia atitudine.
-IEŞI!!! urlă. IEEŞI!!! urlă iar.
El nici măcar nu clipeşte, continuă să se holbeze.
-You, pervert! îşi spune sieşi, apoi prinde cea mai ‘la îndemână’ vază şi JAP, îl nimereşte în piciorul drept, însă el rămâne neclintit.
-Argh! Măcar… zii ceva!!!
Se agită şi involuntar îşi lasă mâinile pe lângă corp, iar plapuma cade. El cască ochii şi începe să râdă, apoi zice în sfârşit ceva.
-Um, ce-aş putea să zic…? Dacă aş spune ce cred sau la ce mă gândesc probabil n-aş mai fi la fel de norocos şi următoarea vază aş primi-o în cap. concluzionă încă holbându-se.
Frustrată, se acoperi rapid cu plapuma şi îi arătă degetul din mijloc ‘spectatorului’, care făcu un pas spre ea. Încă unul. Şi încă unul. Ajunse în faţa ei; privirile lor se intersectară; două perechi de ochi ce parcă nu se mai satură să se privească.
-Pleacă…
O atingere suavă pe spatele ei, autorul plimbându-şi la fel de lent mâna peste trupul fetei. Închid ochii şi acum sunt două suflete pe punctul de a se iubi cu pasiune. Fiori, teamă şi dorinţă, sentimente ce se ciocnesc înăuntrul ei.
-Pleacă…
Şi în acel moment el îşi lipeşte buzele pe gâtul ei, îi simte mirosul specific ce pare acum a-I curge prin vene, vrea să o iubească, vrea sa fie a lui. A lui… O trage şi mai aproape de el, apoi îşi încrucişează mâinile pe spatele fetei ce acum e gol; da, plapuma pare să fie de partea lui.
-P… plea… încearcă să spună tremurând.
Atunci el se îndepărtează, dezamăgit şi rănit de orgoliul, respingerea ei. Îi dă drumul ezitând şi se luptă cu inima şi dorinţa, dar rezistă ‘războiului’ ştiind că sfârşitul va fi acelaşi indiferent dacă va obţine sau nu o victorie.
-Stai! Mai… mai rămâi, te rog…