Entuziasm?!
De unde.
N-am mai simtit pe pielea mea semnificatia acestui cuvant de ceva vreme. Mi-e dor. Mi-e dor si parca as vrea sa fiu un mare om de stiinta si peste noapte sa creez masina timpului.
De ce? Nu ca sa schimb ceva in trecut, in nici un caz. Imi place viata mea in ciuda faptului ca nu recunosc asta niciodata, si nu as schimba nimic in trecutul meu... pentru ca ma gandesc ca poate nu as mai trai unele momente pe care mi-as da 10 ani din viata sa pot sa le retraiesc de fiecare data cand mi se face dor.
Tocmai pentru asta as crea masina timpului... ca sa pot sa ma intorc inapoi... iar... iar... si iar. Repet, nu ca sa schimb ceva, ci doar ca sa retraiesc clipele de neuitat care mi-au marcat sufletul.
Stii, atunci cand esti foarte fericit simti ca lumea e a ta si ca doar daca pocnesti din degete stelele se aseaza in fata ta, formeaza o scara stralucitoare si te conduc in paradis. Cand momentul de fericire dispare, cazi in melancolie gandindu-te ca n-o sa mai ai parte prea curand de experiente atat de marcatoare. Asta e, la urma urmei orice fericire e urmata de o nenorocire. La urma urmei, de ce ne mai dorim sa fim fericiti?